După ce am bifat într-un weekend Transalpina și Transfăgărăsan, întrebările au fost: Și care Trans ți s-a părut mai greu? Și cum e cu Rebelul?
Răspunsul pe scurt ar fi: Transfăgărășanul mi s-a părut mai greu, deși îl făceam a doua oară, iar Rebelul a avut și provocări mai mari decât cele două Transuri.
Pentru cine vrea impresii suplimentare, plusurile și minusurile fiecăreia din experiența mea cu Rebellino:
Transalpina
-urcarea mai abruptă decât pe alte drumuri parcurse m-a făcut să trag puternic aer în piept înainte de fiecare serpentină
-zonele aflate în proces de asfaltare care sunt acum pline de pietriș
+deși au urcarea abruptă, curbele oferă suficient spațiu de manevră cât să nu leșin de emoții la fiecare dintre ele
+chiar dacă am parcurs-o în weekend, nu era atât de aglomerat drumul ca pe Transfăgărășan
+oferă și porțiuni de drum în care poți să îți mai tragi sufletul înainte de seria următoare de curbe.
De ce mi-a fost teamă și nu am scăpat: mă temeam cel mai tare să nimeresc în serpentinele stranse pe urcare o mașină care să mearga foarte încet. Îmi imaginam că nu o sa reușesc să îmi mențin traiectoria la o viteză atât de mică și știam că în astfel de serpentine nu voi avea curaj să depășesc. S-a întâmplat și m-am descurcat. Am pastrat mereu distanță suficient de mare cât să nu fiu pusă în situația de a opri și eu dacă mașina din față oprește.
Transfăgărășan:
-aglomerația care îți ia din plăcerea drumului și uneori aduce și provocări
-asfaltul foarte prost de pe coborârea spre Vidraru. Curbele alea ar fi o plăcere mult mai mare dacă nu ai face slalom printre gropi
-lungimea drumului și succesiunea continuă de curbe e mult mai solicitantă decât pe Transalpina
-urșii… și anul trecut și anul acesta am văzut urși pe marginea drumului și chiar pe drum. E periculos mai ales din cauza mașinilor care blochează drumul doar din dorința de a-i vedea cât mai de aproape. Poate amenzile vor mai rezolva acest aspect
-urcările nu sunt atât de abrupte
-peisajul mi se pare inegalabil, chiar dacă ești nevoit să îl împarți cu alte sute de turiști.
De ce mi-a fost teamă și nu am scăpat: să prind mașini oprite bară la bară în serpentine și să știu că trebuie să depășesc chiar dacă nici pe contrasens nu era pustiu. S-a întâmplat. Nu a fost plăcut, dar a trecut cu bine.
Revenind la întrebarea ”Cum e cu Rebelul?”, vă spun sincer că nu o înțeleg. Doar cu Rebellino am cucerit munți până acum, dar nu am simțit nicio limitare din partea lui. E mic și fâșneț și singurele care au pus limită pe viteza din curbe au fost mintea mea și precauția, nicidecum motorul lui care a huruit bucuros pe serpentine.
